IN PANTOFI DE MIREASA

Adieri de primavara

2011-03-01T11:03:00.000-08:00

Imi plac cele cinci zile de iarna in care ninge frumos si linistit..si totul pare curat..Imi plac copacii grei de zapada si parcul gatit in alb, in care eu si maya ne putem plimba linistite pana la ore tarzii...si detest profund restul de 90 de zile in care am masina plina de zoaie, nu pot sa port pantofi cu toc inalt si trebuie sa ma imbrac in straturi.....cand oricum voi tremura tot ca o ceapa degerata...asa cum am inceput sa detest si targurile de nunti cu aspect de talcioc...organizate doar pentru a mai castiga cativa firfirici...cred sincer ca in curand vom avea mai multe targuri decat mirese :)...daca se poate numi targ o adunatura de zece tarabe triste...
Si abia asteptam sa vina 1 martie si sa numar zilele pana vor inflori ciresii...sa mesteresc martisoare haioase pentru dragele mele...si sa primesc zambile :)...Dar abia asteptam 1 martie...si pentru a ma lauda cu primele doua colectii scapate in sfarsit de sub foarfeca Getei...Touch of Romance si Burgundy Dream. Inca trei noi colectii se zbat inca in chinurile facerii ..dar pana atunci...vom profita la maxim de lunile de primavara, potrivite pentru delicata Touch of Romance...huse din tafta beige cu volane aplicate si fete de masa in nuante de vanilie, brodate cu motive florale. Nuantele delicate ale materialelor vor primi cum se cuvine aranjamentele florale in tonuri de somon- beige- roze, combinatii de trandafiri, hortensii, bujori si frezii, lucrate in vase de ceramica..sau pentru o atingere vintage pe sfesnicele de fier forjat si lumanari beige. Un decor minimalist in esenta, care emana caldura...si iti povesteste despre o mireasa delicata..asa cum este Bianca mea draga, care m-a lasat sa ii creez povestea pe 26 februarie. O sala calda...asa cum a fost si imbratisarea Biancai de luni, cand ne-am gasit timp sa "barfim" un pic culisele uneia dintre cele mai frumoase nunti!
Burgundy Dream imbina tonurile de tafta aurie cu dantela grena, meniurile de masa pictate cu migala de Dan Toader, asezate pe sevalete in miniatura, clopotei de portelan oferiti invitatilor si simplitatea regala a trandafirului Bacara..si va vorbi intotdeauna despre o mireasa indrazneata, pasionala...o mireasa care alege o sala de bal sau un palat...sau despre micuta Liza Maria..scorpioanca noastra mica, frumoasa si plina si personalitate..careia i-am fost alaturi la crestinare.

Cum spuneam..abia asteptam primavara..pentru suflul ei nou, pentru ciresii infloriti..pentru aerul caldut..si pentru inspiratie...

Hello ..2011

2011-01-17T16:39:00.000-08:00

Hmm...gata cu petrecerile....back to work....adica...let;s partyyyyyy again :)).. Asta e, munca "grea" au unele persoane pe lumea aceasta!
Nici nu m-am dezmeticit bine din anul ciudat care a trecut usor usor ca m-am si trezit urzind planuri peste planuri....Ca atare am inceput sa lucrez deja cu sarg, lovita brusc de inspiratie, la noua colectie de huse si accesorii.....un amestec de romance and fusion....combinatii de beige- negru- fucsia, volane si probabil dantela...si cam atat va spun deocamdata...colectia e inca secreta iar eu sunt superstitioasa ca raman fara inspiratie!
Si cu toate ca nu sunt un om al schimbarilor bruste, inceputul de an m-a fortat intr-un mod fericit sa ma mobilizez..mai curand decat ma asteptam...pentru mutarea intr-un nou sediu!! Ei da, dupa cateva vizionari greoaie (nu stiu de ce dar chiar detest sa ma plimb prin casele oamenilor) in care incercam din rasputeri sa ma abtin de la comentarii rautacioase vis a vis de profesionalismul pseudo agentilor imobiliari..a aparut el....un tip simpatic, un pic tupeist, cu vorba repezita...care a devenit in doua zile idolul meu..:)))..fiti pe pace nu m-am indragostit....am gasit doar agentul imobiliar al visurilor mele!! Dupa doua zile de cautari, intr-o frumoasa zi de joi, cu mult soare, mi-am luat zana de brat (cum care zana...Maria...zana accesoriilor) si impreuna am trecut pragul noului nostru sediu....Ne-am hotarat pe loc, pentru apartamentul cochet de la parterul unei vile de pe strada Cezar Boliac...primitor si insorit, numai bun pentru a broda visele mireselor mele. Nu mai zic ca avem si adapost antiaerian (fara gluma :)). Ca atare, cu toate ca detest din tot sufletul balamucul mutarilor, care ma descurajeaza total (numai vederea cutiilor imi provoaca frisoane), am inceput deja sa ma mobilizez pentru marele pas. Incet incet imi incoltesc ideile pentru amenajarea noului birou si a showroom-ului de prezentare, unde va veti clati ochisorii nu doar cu colectiile mele ci si cu minunile de la Casa Hera!
Si intre doua drumuri si patru planuri....in weekend mi-a venit ideea nastrusnica de a merge la Targul de Nunti..anuntat cu mare pompa , surle si trambite. Avand un pic inima stransa pt ca anul acesta am decis sa absentez cu gratie de la toate targurile (pai sa li se mai faca si dor mine nu?) , cu eterna zana de brat..am cheltuit suma de 12 ron pe un bilet de intrare....care ar fi fost o cafea in centrul vechi...cu siguranta mult mai bine ar fi fost investita suma. Trecand cu vederea obraznicia paznicilor frustrati probabil ca nu lucreaza macar in FBI, ne-am trezit brusc...intr-un fel de .....talcioc??? Caci altfel nu stiu cum as putea descrie aglomeratia de rochii frumoase ca ciuma, indesate in standuri meschine in marea lor majoritate. Sute de metri de satin ieftin, tafta creponata de 3 ron metrul, volane, pampoane, strasuri chinezesti, corsaje transparente batute in "nestemate", fuste involburate care m-au dus cu gandul la salata Cesar pe care tot aman sa o comand. Pantofi de cenusareasa moderna, cu bot ascutit (jur), auriti si poleiti de iti venea sa fugi strigand ...I'm blind..I'm blind!. Un stand cu zorzoane triste si ieftine vandute la preturi exorbitante, un cvartet care nu canta, si aceleasi vesnice verighete cu modele de lipscani. Nimic nou, nici o idee sclipitoare, foarte putine standuri de bun gust (salut participarea colegilor de breasla de la cherry si soul to soul, precum si rochii de mireasa Maison de paris , singurele prezente notabile). O tristete maxima, o imagine dezolanta de talcioc, rochii de pitzipoance si pantofi cu bot ascutit (nu am ce face, ma repet, ma obsedeaza imaginea lor). Un amalgam de culori stridente , sclipiciuri si nestemate chinezesti. Nu stiu daca voi apuca ziua cand o sa vad pe lista de participanti, creatori romani de succes (slava domnului avem destui) in locul lipscaniardei prezente, agentii care au un cuvant de spus cu adevarat pe piata, bijuterii de calitate, parfumuri potrivite si servicii de calitate! Ca o concluzie...cei mai prost cheltuiti 12 ron pe luna ianuarie.

In rest.....mesteresc cu drag la noile colectii si din februarie va voi astepta cu drag la noul show room!

Parlez moi de...Paris

2010-12-13T16:43:00.000-08:00

Am ezitat mult sa fac aceasta calatorie...din mii si sute de motive, unele reale, altele inchipuite, altele care tineau strict de contradictiile din sufletul meu. Si totusi intr-un moment de "nebunie" frumoasa am cumparat biletele..impreuna cu prietena mea cea mai buna..:))..Total neasteptata decizie pentru cei care asociaza Parisul cu povestile roz de iubire! Si neasteptata a fost intreaga noastra calatorie, cu bune si cu rele, cu mici momente de panica in groaznicul metrou parizian dar si clipe de extaz noaptea pe Tour Eiffel. Primul contact cu Parisul a fost de fapt cu neprietenosul metrou parizian, aflat la limita dintre civilizatie si jungla, un loc in care daca tii la viata ta, trebuie sa ai un joc de glezne de invidiat daca nu cumva preferi sa mori strivit intre usi...chestie nu tocmai usoara atunci cand nu ai fizic de halterofil si mai tarai si o valiza sic dupa tine. Pe scurt..cel putin la statiile Porte Maillot si Raspail...scarile rulante sunt probabil o mutatie genetica din viitor! Dar odata iesite invingatoare din batalia cu monstrul subteran..ne-am trezit ca prin minune chiar in fata hotelului ales in urma unui casting riguros..Hotel Istria - Montparnasse (http://www.hotel-istria-paris.com/). Un hotel micut, cochet, vintage, asa cum ne-am dorit, cu oameni calzi si primitori. Un hotel pe care il recomand din suflet, dar nu celor foarte pretentiosi care isi doresc confortul de 4 stele. Paturile nu sunt chiar atat de mari precum in fotografiile de pe site (poate doar daca nu cumva esti pigmeu sau macar inrudit cu vreo specie de furnica), micul dejun este scump si la buzunar si la vedere, baia micuta si nu foarte cocheta, iar in zilele geroase de iarna...trebuie musai sa mergi cu iubitul daca nu consideri ca, criogenarea este sanatoasa pentru ten. Cu toate acestea insa mie una mi-a fost tare drag acest loc, pentru curtea interioara superba, pentru priveliste, dar mai ales pentru aerului lui extrem de sic si oamenii draguti care faceau tot posibilul sa suplineasca aceste neajunsuri. Si pana la urma, daca chiar doresti o cafea adevarata si un croissant dimineata tot ceea ce trebuia sa faci era sa traversezi strada la cele doua cafenele de vis a vis. Si credeti-ma aceste mici necazuri dispar oricum in momentul in care arunci o privire de jur imprejur si constati ca esti la numai trei minute de superbele Gradini Luxembourg, de Galeriile Lafayete sau cimitirul Montparnasse :)..si daca o iei usurel in jos pe Bd Raspail, la intersectia cu Saint Jacques , in piata Denfert Rochereau vei gasi pe colt una dintre cele mai sic cafenele din Paris....(locul unde am baut prima mea cafea pariziana, am mancat primul croissant, am admirat prin plasticul subtire asezat pe post de geam primii fulgi de zapada...si am zambit cu tot sufletul meu pentru prima data dupa foarte mult timp. Si daca reusesti sa te mai desprinzi de locul acesta superb , chiar langa cafenea este un boutique de ceai si cafea, unde sigur vei zabovi mai mult decat iti imaginezi si probabil vei cumpara un nimic senzational pentru cineva drag...sau macar un plic de ceai parfumat. Chiar langa el, incepe poate cea mai pitoreasca strada pe care am vazut-o in viata mea, Daguerre, o straduta ingusta, forfotind de oameni colorati, cu tarabe ametitoare de bunatati traditionale, confiserii, brutarii, ciocolaterii de lux, mici magazine senzationale de sampanie si coniac, comercianti de produse pescaresti, magazine de fois gras...si sfatul meu este sa mancati bine inainte de a va aventura pe aceasta straduta desprinsa parca din povesti...altfel sigur riscati un mic faliment. Intorcandu-te apoi pe Edgar Quinet, ajungi de indata pe alta strada minunata , Gaite..unde vei gasi cu siguranta un bistro dragut sa iei masa de pranz, dar si cele mai bune clatite ever. Noi doar am stat la palavre, intr-un bistro haios , pana undeva spre miezul noptii, am devorat si ultimul croissant pe care noul meu amic care ne alimenta cu cafele si vin fiert il pastrase pentru el, ne-am vaitat si ne-am amuzat deopotriva..si cred ca fiecare in sinea ei si-a facut in seara aceea o promisiune.
Ziua urmatoare a inceput cu o cafea mai putin fericita recunosc...ca doar locuiam in hotel nu cafenea pana la urma...cu un soare cu dinti...si aia rari si stricati...minus cateva grade si cateva poze haioase la taraba cu raci de langa hotel. Daca o iei usor pe bd Montparnasse, cu o scurta oprire la boutiq-ul demential de la colt si un shoping scurt ca o relatie de o vara, ajungi cam in cateva minute la superbele Gradini Luxembourg...unde daca nu ai cu tine o prietena "vigilenta" s-ar putea sa zabovesti ceva mai mult decat ti-ai propus la fantani sau pe aleile parcului. Si taraba cu tratament pentru ger (vin fiert) este chiar in drumul tau, nu trebuie sa faci vreun efort special sa o gasesti :). Te pierzi apoi pe stradutele din dreapta palatului, pline cu magazine cochete de muzica si carti, in care poti gasi la preturi derizorii cd-uri cu muzica de colectie si in scurt timp ajungi in fata Pantheonului. Daca te pasioneaza criptele, cadavrele, mortii celebri sau mai putin celebri si alte asemenea acareturi...evident aici vei fi in largul tau...daca nu, admira pendulul si tavanul din sala principala si taie-o! Si dupa asemenea vizita macabra cred ca e cazul sa o iei usor spre sorbona si cu opriri mici si dese la magazinele divine din calea ta (prilej sa te incalzesti) , mai mult sau mai putin falita, ajungi chiar in fata la Notre Dame (prilej cu care te poti ruga la Dzeu sa nu iti ia defintiv mintile in Galeriile Lafayette). Inainte de a lua insa cu asalt Notre Dame cel mai bine ar fi insa sa faci un scurt popas la cafeneaua de pe colt, chiar in fata catedralei, unde ii poti contempla in liniste arhitectura sublima de la o distanta perfecta...si nu, nu este obligatoriu sa contempli si cei mai frumosi baieti care serveau in cafenea si nici sa te indopi cu clatite cu sunca si cascaval ori tarte de ciocolata cu inghetata si expreso cu lapte!! dar ma intreb ...oare...rezisti? Dar lasand gluma la o parte, nu as putea spune ca este una dintre cele mai frumoase catedrale din lume (cel putin pt mine), am indragit mai mult Sacre Coeur, insa cert este ca te va marca frumusetea ei (distrusa pe alocuri de eternele tarabe de kichiosenii vandute pe post de suveniruri la preturi caraghioase). Am vrut sa scriu ca te va "orbi" dar ma tem sa nu confundati "lumina" ei cu blitzurile japonezilor care cred sincer ca sunt mult mai desi pe aceasta planeta decat declara ei :). De la catedrala o poti lua usurel (cat te tin picioarele si gradele de afara), pe malul Senei (indicat ar fi insa sa iei autobuzul vreo doua statii) si sa cuceresti o noua reduta Luvru! Nu imi voi exprima aici opiniile profane vis a vis de cateva colectii, pentru ca , gusturile in materie de pictura nu se prea discuta (si sincer dupa ce ai vazut Prado din madrid cam greu sa te mai impresioneze ceva), insa vrei nu vrei trebuie sa o vezi pe Gioconda (nu de alta dar risti sa te intrebe vecina de la parter ...si ai vazut-o bre pe aia..si e frumoasa?? '"...Si mai mult nu scriu ca citeste Maria si iar se burzuluieste la mine...dar e ur...:)))...Si daca nu ai fobie la statui asa cum am eu...o sa ramai stana de piatra in salile dedicate sculpturii egiptene, romane sau grecesti...si cu siguranta vei ramane impresionat de statuile din marmura neagra sau superba Venus din Millo. Si probabil vizita la Luvru iti va lua mult mai mult timp decat te asteptai, asa ca la orele serii nu iti ramane decat sa iei autobuzul inapoi spre Notre Dame si ratacind pe stradutele inguste in preajma catedralei sa alegi orice bodega traditionala (de obicei nu au mai mult de 10 mese, necajite si alea, un tavan care ai senzatia ca te ameninta si eventual baia pe un culoar dubios). Dar cu siguranta vei manca cele mai bune retete: rata cu vin, fondue, ori minunatii din fructe de mare , mouse de ciocolata , supa de ceapa , evident nu in aceasta ordine...si nelipsitul vin fiert. Mai mult de 25- 30 euro nu vei scoate din buzunar (de persoana, nu te bucura) asta ar veni cam echivalentul unui zorzon la lafayete...sau sa zicem o basca chic (ma tem ca din acelasi loc).
Si daca prinzi o zi frumoasa de duminica, cu siguranta nu vei regreta slujba de la Sacre Coeur, momente absolut superbe (merita sa urci treptele ei interminabile, eventual incepe sa te antrenezi de la bloc deja, evitand liftul vreo saptamana), o acustica senzationala si o priveliste de vis.
Daca esti o persoana puternic evlavioasa probabil ca nu ne vei urma exemplul de la pleca direct de la Sacre Coeur pe Bd Clichy. Pigalle, Sexodrom, si biensur Moulin Rouge, unde te poti maimutari in voie chiar si in interior (oricum oamenii aceia au vazut cred cam tot ce se poate in materie de scalimbaturi turistice). Si daca ai obosit deja, o cafea la Bistro Chat Noir chiar langa stabiliment, costa mult dar merita! Asa cum merita si cadourile tembele din shopurile erotice din vecinatate :))
Iar daca tot ai plecat pe drumul pierzaniei macar mergi pana la capat...mai exact pana la Galeriile Printemps si Lafayette...dar pune banii de taxi pt aeroport deoparte! De aici incolo nu mai pot povesti nimic pentru ca de varsta si cheltuieli nu e sanatos sa intrebi o femeie...si foarte important pastreaza macar 24 euro pentru ca seara te vei duce la Tour Eiffel unde dupa ce o sa iti blestemi ideea stand la coada vreo 40 min, o sa dai 14 euro pe plimbarea cu liftul ( e si asta un fetis sa stiti) si 10 pentru o sampanie cam apoasa ...dar care mie mi s-a parut cea mai buna sampanie din lume...pentru ca aveam la picioare un oras incredibil si la brat cea mai draga prietena a mea!
Ar mai fi multe de spus, multe de povestit...am plecat cu regretul de a nu fi ajuns la Versailles, la Domul Invalizilor, Muzeul D'orsay si de ce nu o vizita la Mickey Mouse,..si plimbarea cu Bateau Rouge pe Sena,,,si o cafea la Deux Magots...si sa puricam ca lumea anticariatele de pe Sena...si doamne cate mai avem de facut in martie :)))
Nu stiu daca este chiar asa Parisul, asa l-am vazut si simtit eu, un oras cald, orasul in care m-am simtit libera si am reinvatat sa zambesc...cu tot sufletul...un oras care ameninta puternic Roma inimii mele si care ma cheama deja inapoi.

Si cum spuneam Oana draga...WE WILL ALWAYS HAVE PARIS...NO MATTER WHAT!

Cu ultimele puteri...

2010-11-18T11:27:00.000-08:00

Nu imi place Noiembrie...odata pentru ca imbatranesc (si nu, nu cred ca devin mai inteleapta, poate doar mai tipicara si cicalitoare cu fiecare an ce trece)..si in al doilea rand pentru ca este sfarsit de sezon. Nu imi place pentru ca de obicei ploua si este frig, oboseala de peste an ma incolteste din ce in ce mai mult si am senzatia ca raman fara idei...sau cel putin idei geniale.
Dar uite ca de data aceasta Noiembrie nu a mai fost asa de dusmanos ca in alti ani....ba chiar dimpotriva..a fost cald, mult soare si cu ultimele puteri a adunat cele mai dragi evenimente de peste an : botezul Mirunei si botezul lui Carmen. Miruna este ingerasul lui Adi si al Elenei iar ei sunt o parte din sufletul meu, motiv pentru care am gandit si razgandit de vreo patru ori decorul ..si nici in final nu am fost exagerat de multumita. Dupa ce am trecut in revista toti ingerasii si toate zorzonele potrivite cu un botez de printesa, am hotarat ca este timpul sa ne intoarcem in copilarie, la povestile frumoase si dragi care ne fascinau, la desenele care ne tineau ore in sir cu gurile cascate in fatza televizorului..si uite asa s-a nazarit un decor plin de pete..mii de pete de dalmatian. Stapana absoluta a repartizarii la mese m-am amuzat denumind fiecare masa dupa un personaj celebru din 101 dalmatieni si bineinteles ca am avut privilegiul de a sta la masa "Cruela de Vil". Mi-a fost drag sa vad zambetele invitatilor in momentul intrarii in salon si m-am bucurat ca le-am daruit un zambet fie si pentru cateva secunde! O seara calda, plina de prieteni, un altfel de botez , la care am dansat si am dansat...si am tot dansat...Un meniu impecabil ales de dragii nostri prieteni de la High Life si cel mai bun salau la cuptor cu sufleu de brocoli pe care l-am mancat..ever! Si daca aveti drum prin Piata Victoriei, va recomand din suflet sa va opriti macar o data la vila cocheta cu acelasi nume unde merita sa incercati tortul casei si un capucino.
Un weekend usor si inspirat..in care mi-am impartit energia intre pete si buline dar si decorul retro pentru nunta Cristinei. Un decor simplu, clasic , fara dorinta de a epata dar in acelasi timp cu personalitate. Asa este Cristina si mie una mi s-a lipit de suflet cu stilul ei clar si transant si imi place sa cred ca i-am creionat un pic personalitatea in decorul ales. Aranjamente florale dintr-un singur trandafir rosu, impunator prin tinuta si simplitatea lui, o combiatie de tafta aurie si bordo si o calatorie printre locurile dragi mirilor nostri..eternul Paris.
Un pic de extravaganta totusi a adus botezul lui Carmen, ingerasul meu drag care a primit un decor mai aparte: combinatii de beige - fucsia - bordo , pene, margele si lumanari.
Cum spuneam...un noiembrie prietenos, care nu imi goneste inspiratia...
Zile calde si dragi in care incep sa am timp de a lenevi la o cafea cu Maria si de a coace planuri de viitor. Cafea tare, croisante sublime la cafeneau Paul...si conversatii de suflet..intrerupte din cand in cand de personaje tipice zilelor noastre (un fel de urmasi pe linie directa din mangafaua lui Caragiale) ...iubesc acest Noiembrie

Un Botez de Suflet...

2010-11-09T07:11:00.000-08:00

Sfarsit frumos de octombrie...o zi calda, un soare bland si un bebelus frumos si drag caruia i-am pregatit in cele mai mici amanunte prima zi de crestin. I-am fost alaturi si fratiorului sau Darius cu trei ani in urma si poate asa se explica emotia de a organiza acest botez. Bisericuta Sfanta Varvara din Buftea a fost aleasa pentru crestinarea micutului Petru Teodor...poate nu cea mai fericita alegere din punctul meu de vedere...O biserica frumoasa, cu un spatiu generos, aproape curata, .dar populata de oameni mici..foarte mici..cu doua ore inaintea botezului, la rugamintea taticului am fost sa decoram cristelnita cu aranjament floral..insa surpriza..in biserica frigul iti patrundea adanc in oase si un aer rece iti paraliza orice gand frumos. Rugamintea noastra de a incalzi un pic biserica s-a izbit de un zid de rautate si vorbe grele aruncate cu darnicie de "doamnele" de la departamentul "cleaning" care considerau mai important sa mature decat sa gaseasca o solutie in acest sens. Si de ce ar fi facut-o daca , citez " la 3 mil taxa mai vreti si caldura? lasa coana ' (n.r. "coana" eram eu :)) ca nici un copil nu a racit la botez..pe ala tiganu de dinainte l-a botezat in apa rece si nu a mai facut asa panarama ca tine! " am incheiat citatul...
Dar bebe Petru a fost un adevarat barbat si trecut cu bine peste aceasta incercare..iar revansa ne-am luat-o la superbul Domeniu Stirbey, un loc cu adevarat special, unde te poti detasa macar pentru cateva ore de cotidian. Va recomand din suflet sa il vizitati macar o data (sunt convinsa ca veti reveni) daca nu pentru o cina deosebita, macar pentru o plimbare pe aleile superbe care il inconjoara.
Decorul ...ei bine trebuie sa recunosc ca am avut permisiunea de a-mi face de cap atat din punct de vedere al bugetului cat si al ideilor! Am ales o tema vintage care a imbinat nuantele de cafe latte cu ciocolata, dantela lucrata manual, lumanari in nuante calde de bej si aranjamentele florale in tonuri de oranje, galben pai si alb.
Cadourile pregatite cu maiestrie de draga mea Maria (careia ii puteti admira minunile pe site-ul casahera) au indulcit atmosfera la propriu si la figurat: haioase borcanele cu miere, decorate cu nasturasi de danteluta si margele.

O zi perfecta, un soare darnic, un loc in care cuvantul "gazda" are relevanta si o seara superba incheiata in acordurile marelui Gheorghe Zamfir. Am simtit cu adevarat complimentele invitatilor si m-am bucurat ca am fost in masura sa le ofer o zi " altfel" asa cuim s-au exprimat majoritatea. Am simtit ca am avut un mare privilegiu de a-l asculta pe Gheorghe Zamfir si taraful sau intr-un recital rar! Am avut bucuria de a fi alaturi din nou de aceasta familie minunata cu doi copii superbi carora le doresc tot binele din lume!

In Pantofi de Mireasa

2010-10-18T02:32:00.000-07:00

M-am gandit mult daca sa creez acest blog. M-am gandit ca nu voi avea timp de el...si poate nici nu voi avea ceva interesant de spus. M-am gandit ca imi lipseste mie blog cum ii lipseste chelului tichie de margaritar...M-am gandit apoi sa vorbesc despre mine..si despre cea mai frumoasa meserie din lume: wedding planner!

Nu am nici o scoala in domeniu.... Meseria mea asa cum scrie pe diploma de absolvire, cu litere de o schioapa este referent bancar. Nu am inceput nici macar prin a-mi organiza propria nunta. Ba chiar am fost simplu spectator la aceasta. E drept ca nici nu as putea spune cu mana pe inima ca m-a reprezentat in vreun fel. Ideea mi-a venit simplu, intr-o zi tarzie de toamna cand macinata de remuscarile de a- mi fi dat demisia dintr-un loc pe care de altfel il iubeam , dar prea mandra pentru a ma intoarce acolo, incercam sa ma dumiresc ce imi doresc de la jobul meu.

Imi doream evident sa continui sa organizez evenimente, pentru ca de acest microb in general nu mai scapi, dar ma agasau notiunile de pich, dead line, fetzele stresate din publicitate. Imi doream sa ma inconjor de oameni pozitivi, fericiti, sa imi dezvolt mai mult latura creativa. Imi doream sa simt acea bucurie care iti inunda sufletul atunci cand faci ceea ce iti place. Si recunosc...... sunt dependenta de dragoste.. Raspunsul a venit firesc, ca o cerere in casatorie. Restul e istorie...

Nopti intregi de studiu autodidact, teancuri de manuale scandalos de scumpe, aduse cu chinuri mari din State, decimarea ultimelor economii pe abonamente la reviste de specialitate din intreaga lume. Vrafuri de schite de décor si planuri de activitate, sute de calcule, planuri de afacere....toate intr-un timp record si cu un volum imens de munca. Cu toate acestea nu am obosit niciodata. Pentru ca am avut alaturi o asociata curajoasa si optimista, dar in acelasi timp si o prietena draga. Am avut alaturi prieteni care poate au avut momente de indoiala dar cu toate acestea m-au sprijinit fiecare cu ce a putut. Am riscat realmente totul....si am castigat.

Sunt sapte ani de cand timpul meu se masoara in fericirea cuplurilor care ne trec pragul. Sapte ani in care am castigat inainte de toate prieteni dragi din viata carora voi face mereu parte.

Sapte ani in care am inteles ca daca pui suflet in ceea ce faci poti tranforma cu adevarat bostanii in calesti si colibele in palate. Sapte ani in care am organizat nunti cu bugete foarte mari sau ireal de mici. Pot spune insa cu mana pe inima ca am avut deschiderea sufleteasca de a nu evalua aceasta munca doar din punct de vedere financiar. Si nu am regretat nici o clipa alegerea facuta in acea zi ploioasa de toamna.